Ce să spun la oameni
Cu vorbele-mi puține,
Când încercarea vine,
O, Doamne, de la Tine?

Cum să spun durerea
Când focul mă încearcă,
Iar biruința vine
Din mâna Ta de Tată?

Ce să fac, Stăpâne,
Cu viața mea pribeagă,
Când zilelor un număr
Tu le adaugi în grabă?

Nimic n-aș putea face
Sau spune eu ceva,
Căci încercarea, Doamne,
Este spre slava Ta.

Și doar în suferință,
Când duhul e mâhnit,
Atunci rostești cuvinte
Și omul e tămăduit.

Ce-aș putea eu spune
Cu vorbele-mi puține,
Când, Doamne, vindecarea
E darul de la Tine?

Dar o cântare-n suflet
Și versuri se înalță,
Când inima îmi plânge,
Tu simți cu mine, Tată.

O sfântă-i ascultarea
De glasul Tău de Tată,
Doar Tu dai vindecarea
Și mă ridici îndată.

Glorie și mărire
Să sune osanale,
M-ai vindecat, Stăpâne,
De azi stau în picioare.