De n-ai fi fost, Isuse, Tu în viața mea pe acest pământ
Eram și acum un rob netrebnic, departe de-al Tău cuvânt.
De n-ar fi fost ale Tale brațe să mă cuprindă cu iubire,
Muream în grelele păcate și nu gustam din mântuire!

Doar Tu, Isus, și doar iubirea ce îți arde-n pieptul Tău cel sfânt
A hotărât în dreptul meu să gust din veșnic legământ!
Deși nu sunt decât un om, doar o țărână, o suflare,
Tu Te-ai oprit în dreptul meu, zâmbind mi-ai dăruit iertare!

De n-ai fi fost, Isuse, Tu să îți dai viața Ta cu drag,
Încă umblam în întuneric și rătăceam ca un pribeag.
Deși n-am meritat să vii, să-mi aduci lumină-n viață,
Tu Te-ai oprit în dreptul meu, zâmbind mi-ai dăruit speranță!

Doar Ție, Doamne, Sfinte Domn, aleg să mă închin mereu,
Căci Te-ai smerit până la moarte, deși ești Însuși Dumnezeu!
Ai fi putut să treci în grabă, să mântuiești un alt pierdut,
Dar Te-ai oprit în dreptul meu, deși eram cel mai căzut!