Bucată de decembrie

Timp esențial, niciun pretext.
Aglomerație, cadouri, sentimente.
Realitatea cruntă, este următoarea:
Zici că alergăm numai după sedimente.

Capitolul 12 din 12, decembrie, cuvânt dur.
Unde-i sărbătoritul? Rugăciunea fara cusur?
De ce tot ne plângem dacă, tot noi oricum
Îl alegem pe Moș, ca fiind un, , Isus” străbun.

Întrebări, răspunsuri și emoții.
Dar dragostea e lăsată în liniștea nopții
Instagram-ul e plin de poze cu luminițe
Dar adevărata dragoste? ... e lăsată intre schițe.

De ce? De ce? E întrebarea mea...
Mângâierea vine doar din mâna Ta.
Căci dorul mă apucă când simt un mini-gol
Și mă înconjoară un mai mare fior.

Dar râd, mă bucur, te slăvesc, te preamăresc.
Când de brațul Tău puternic, eu mă alipesc.
Tu imi asculti sincera rugă, în tine mă încred.
Că făgăduința, va fi așa... deși nu-nțeleg.