Nu mă lăsa Doamne.

Nu mă lăsa să mă pierd
În flăcările durerilor să ard,
În cenușa suferinței, jarul mocnește
Ascunse-n el, geme speranța,
În palmă, ține-mi sufletul supus
Credința în mine, nu a apus.
Stânca mântuiri mele
Cu dor te aștept în vale.

În ochi, lacrima rouă,
Alin îți cere a mea rugă,
Atâția ani și anotimpuri
Pribeag prin lumea de dureri
Desagi pline de încercări
Rupeau din mine, cu suferinți,
Căzută jos, dar priveam sus
Te-am așteptat mereu Iisus.


Așa cum florile în dimineață
Petalele, roua așteaptă,
Așa te-am așteptat și eu
Știam că-mi auzi suspinul greu.
Îndurăte de vasul meu zdrobit,
Din el cioburile s-au împrăștiat,
Adună-le Domnul meu,
Îndură-te de vasul meu.


Taifunul rupea din trupul de lut
Trup obosit de răni brăzdat,
Tu candelele stinse le-ai aprins,
Ai liniștit al meu plâns,
Ai mustrat deznădejdea
Sufletului i-ai dat speranța,
Mi-ai mărit, slaba credință,
Ai ascultat umila-mi rugă.

Azi, bat la ușa de îndurare
Dă-mi stropul de vindecare,
În inima plină de răni
Toarnă ploi de binecuvântări.
Vasul meu ciobit de lut
Îl vreau iarăși șlefuit,
Fă-l cum era odinioară,
Plin de lumină, de roadă,
Lipește-mă Doamne de Tine
De cerul sfânt, de mântuire.


Alghero /31/01/2026