/ Prorocul Daniel. cap. 7.
Viziunea cu cele patru fiare


În anul întâi al lui Belșațar
Al Babilonului împărat
Daniel în mintea lui un
Vis a visat
Și multe viziuni i s-au arătat
Pe când era în pat
Apoi fiind om cu carte, visul
L-a istorisit, subliniind lucrurile
Mai importante
A început și a zis:
”În viziunea mea de noapte, în vis,
Am văzut, cum cele patru Vânturi ale cerurilor,
Au coborât și s-au dezlănțuit
Fiecare pe Marea cea Mare! ...
Și din mare au ieșit
Deosebite-ntre ele patru fiare
Prima era ca un leu cu aripi de vultur
Am privit-o văzând cum
Aripile i s-au smuls
Vederea ei m-a făcut să mă Scutur
Și m-a cuprins un fior în ascuns
După ce aripile i s-au smuls
S-a sculat de la pământ și-a Stat în două picioare ca un om
Și iată i s-a dat și o inimă de om.
Privirea ei mă-nfioară și
Iată că mi se-arată o a doua Fiară
Era ca un urs culcat pe o parte
Având în gură între fălcile Încleștate
Trei coaste strânse-ntre dinți
Și i se zise, fiind parcă
Cuprinsă de foame,
”Scoală-te și mănâncă multă carne”
Apoi am văzut cum privirile-i Ard,
O a treia fiară ca un leopard
Pe spate avea, patru aripi ca o pasăre
Și avea patru capete și Stăpânire i s-a dat
După cum în viziune o am Remarcat
După aceea am văzut o a patra
Fiară
Care de groază, mă sperie și mă înfioară! ! !
Grozav de puternică și de
Înspăimântătoare...
Cu dinți de fier sfărâma
Și călca în picioare
Tot ce mai rămânea după ea! ! ! ...
Cu totul diferită era
Decât alte fiare
Având zece coarne
Cu care pornise, totul să Răstoarne...
Cele zece coarne le-m privit
Și un corn mai mic dintre ele
S-a ivit
Și dinaintea lui au fost primele
Trei coarne smulse
Prin lucruri ce privirii erau mie
Ascunse...
Și acest ultim corn avea pe el
Ochi, ca ochii de om
Și o gură ce rostea lucruri tari
Privind lucruri, fapte și temeri
Mari
Mă uitam la aceste lucruri cu
Atenție vie
Până s-au pregătit niște scaune
De domnie
Și atunci, Cel Bătrân de Zile,
Unicul Domn și-al lumii-Mpărat s-a așezat
Privindu-i haina ce albul i-o Scaldă
Era curată și ca zăpada de albă
Părul capului ca lâna curată
Și-al său scaun de domnie
Aflat la mijloc
Era ca niște, roșii flăcări de foc! !
Iar roțile lui lucind parcă Înadins
Ard ca focul de o mână aprins
Și suflat de-un foale întins
Un râu de foc încins ce curgea
Dinaintea Lui ieșea
Mii și mii de robi îl slujeau
Și de zeci de mii, zeci de mii
Înainte-i stăteau
Să judece s-a pornit judecata
Care judecă părțile
Și-atunci s-au deschis cărțile
Eu mă uitam mereu, din cauza
Vorbelor pline de mândrie
Pe care-acel corn le rostea
Și-am văzut cum Cel Bătrân de
Zile plin de mânie
Fiara omora și trupul în foc
Il arunca
Și fiarele celelalte de-a lor Putere au fost dezbrăcate
Dar li s-a îngăduit
O prelungire a vieții
Până la un timp stabilit
Și m-am uitat în viziunile mele
De noapte
Și iată că de departe,
Cu norii Cerului a venit
Cel ce fusese dat la moarte
Să fie pe cruce răstignit.
Unul ca un Fiu al omului
El a înaintat spre Cel Bătrân de Zile
Fiind adus înaintea Lui
Și i s-a dat stăpânire,
Slavă și împărăție
Pentru veșnicie,
În veacul veacului.
Pentru ca toate popoarele Oamenii
Și limbile să-L Slujească
Într-o împărăție veșnică
Să stăpânească
Care niciodat nu va trece
Ca o Împărăție lumească
Despre care scribi, vedenii au Scris in cărți.
Însă, această împărăție,
Niciodată nu va fi distrusă! ! ! ...
Eu Daniel, în duhul meu m-am Tulburat!
Căci viziunile avute m-au Înspăimântat! ! ! ...
Atunci, de unul din cei aflați
Acolo, m-am apropiat
Și despre aceste viziuni să-mi
Dea lămuriri temeinice l-am Rugat
El mi-a vorbit făcându-mă Interpretarea lor s-o-nțeleg
Că mi-a explicat înțelesul lor întreg
”Aceste patru fiare mari sunt Patru-mpărați
Care se vor ridica pe pământ
Dar sfinții Celui Prea Înalt
Vor primi și stăpâni împărăția
Ce pe veci li s-a dat
Din veac până în veac! ! ! ... ”
La urmă am vrut să știu
Adevărul despre a patra fiară
Cu-nfățișarea ei,
Cu totul Particulară
Nu se-asemăna cu primele trei
Era cu totul foarte Înspăimântătoare
Avea dinți de fier și de bronz Gheare
Și mânca, sfâșia, sfărâma
Și călca sub picioare,
Tot ce Rămânea din ghearele și dinții Ei
Atât fiind de distrugătoare
Și-am întrebat și despre cele
Zece coarne ca să-nțeleg cu ele Ce-i? ? !
Și despre cornul ce abia se Ivise
În fața căruia fiecare dintre cele Trei au fost smulse
Având ochi și gură ce hule Rostise! ...
Și o înfățișare aparte,
Ce-o Deosebea de celelalte...
De asemeni am privit
Cum cornul acesta a făcut Război
Sfinților și i-a biruit
Până când Cel Bătrân de Zile a Venit
Și a fost dată judecata sfinților Celui Prea Înalt
Ca să stăpânească
Împărăția Cea făr de Sfârșit! !
Și mi-a vorbit așa:
Fiara a patra e o a patra
Împărăție
Care va împărăți pe pământ
Deosebită de celelalte trei și
Va călca pământul cu
Picioarele ei
Îl va sfâșia, înrobi și zdrobi.
Cele zece coarne arată că din
Această împărăție se ridică Alți
Zece împărați Iar după ei se Înalță un altul,
Doborând trei, din ei
Deosebit cu totul de fiecare împărat,
Va rosti cuvinte împotriva Celui Prea Înalt
Și pe sfinții Săi într-o anumită Zi
Îi va nimici
Să schimbe timpurile și legea Se va gândi
Și soborul sfinților în mâinile Lui va fi dat
Pentru un timp, două timpuri și O jumătate de timp,
Apoi judecata se va așeza
Și stăpânirea ei i se va lua...
Pentru totdeauna va fi Prăbușită și nimicită! ! ...
Dar domnia, stăpânirea și
Măreția tuturor împărățiilor de Sub ceruri
Se va da poporului sfinților Celui Prea Înalt
Această Împărăție, Veșnică va fi
Și toate stăpânirile îL vor Asculta și sluji! ...
Eu Daniel am fost tare tulburat
Gândurile mele și culoarea Feței mi s-au schimbat
Dar toate aceste cuvinte în Inima mea le-am păstrat...

P. S.
Mărturisesc că în tot ce-am Scris și subliniat
Cuvântul Cărții Sfinte l-am urmat
Sau l-am copiat
Și sper ca fiecare din voi
Cu Cel Prea Înalt să fie-mpăcat
După ce a fost judecat
Și cu Fiul Omului va fi înnălțat
Pe când împărăția veșnică-șI
Va fi luat...
Blându Ioan
25.01. 2026.