Olarule iubit!
Cu mâna Ta cea sfântă în Cartea Ta m-ai scris,
M-ai adunat din tină din cel mai negru abis,
M-ai pus pe a Ta roată, un lut neprelucrat,
Murdar și plin de vicii și-al lumii greu păcat.

Tu, mă lucrezi Olare cu mâna ta cea sfântă,
M-apeși, mă strângi în mână, mă pui din nou pe roată,
Mă-nvârți pe roata vieții și greul mă apasă,
Căci vrei din mine Doamne un vas frumos să iasă.

Dar Doamne, eu nu știu dar Tu le știi pe toate,
Căci fiecare frământare are o însemnătate,
E-atât de anevoios, încet și dureros,
Dar nu mă tem că-n toate ești Tu și cu Hristos.

O, Domnul meu frumos ce mult eu m-am schimbat
De când pe roată Doamne m-ai pus la frământat,
Mi-ai dat o minte nouă și-un alt comportament
Să fiu mai liniștit, mai bun și mai decent.

Ai pus în mine Doamne și Duhul Tău cel Sfânt
Ce e cu mine alături în drumul pe pământ,
În lumea asta Doamne sunt doar un călător,
Căci casa mea e sus, în cerul sclipitor.

O, Domnul meu cel bun rămân în a Ta mână
Să fiu umplut apoi, de-a Ta sfântă lumină
Uleiul sfânt din mine să împrăștie neîncetat
Aroma și parfumul Celui ce m-a creat.

Acum încă-s pe roată, încă mă prelucrezi
Aștept cu nerăbdare ca să mă finisezi,
Dar am o întrebare, tu cel care citești
Tu ești încă pe roată sau oare unde ești?

Amin!
24.01. 2026