O Dorinţă, Doamne Sfinte …

O Dorinţă, Doamne Sfinte,
Răsărită-n astă Seară,
Ți-o voi pune Dinainte,
Poate-acum, sau poate iară,

Cu o Rugăciune Mare,
De-a salva cumva Pământul!
Mai avem noi Zile, oare?
Ori ni le tot zboară “vântul”,

Ce ne-aduce-ndepărtarea
De-al TĂU RAI, cu vagi suspine?
Ne cuprinde divizarea?
Cad Acei ce cred în TINE,

Și rămân doar cei cu banul
Ridicat spre oprimare?
Mai avem, cât ţine Anul,
Vreo Credinţă oarecare?

Ori ne ducem către moarte
Uitând Calea şi-Adevărul?
Doamne! Dă-ne-un mod aparte
De-a nu mai fura nici Mărul

Ce a despărţit odată
RAIUL TĂU, de Omenire!
Mergem sigur de-astădată
Spre război, nenorocire,

Și spre obidirea cruntă-a
Celui Blând, dar făr’ de-avere?
Omul Bun, de-acum înfruntă
Și dureri, şi neplăcere,

Căutându-şi iar şi iară,
Modul de-a trăi ferice,
Alungând a câta oară
Cinstea, Visul, cum s-ar zice,

Și trecând şi el la moarte,
Precum cel fără Lumină?
Schimbă, Doamne-aceste Soarte,
Schimbă tot ce va să vină,

Și nu pierde-a TA CREARE,
Lăsând liber necredinţei!
Vino, Doamne! Dă plecare
Celor răi, dar nu şi Fiinţei

Ce Te Laudă, Te-Ȋnchină,
Și Te are-n Inimi, Minte,
Și în Viaţa cea Creştină
Ce-a primit-o dinainte!