Prorocul Daniel cap. 10.
Viziunea slavei

În anul trei al lui Cirus
Împăratul Persiei
S-a descoperit de sus
Cu-ajutorul Proniei

O tain-a vedeniei
Descrisă în mod fidel
De prorocul Daniel
Acel cuvânt adevărat

El l-a-nțeles imediat
O viziune de necaz
După un timp îndelungat
Timp de trei săptămâni eu, Daniel,
Am fost în doliu
În gura mea, alimente alese,
N-am pus defel,
Nici carne nici vin
Și nu m-am uns cele douăzeci
Și una de zile
Aveam tristețe, pe față și-n privire! ...
În a douăzeci și patra zi a lunii întâi
Mă aflam pe malul marelui fluviu Tigru(Heidechiel)
Și-mi aruncam privirile mirate
Peste el
Am ridicat privirea și nu Ascund, că uimirea mi-a fost mare
Că-n fața mea stătea un om Îmbrăcat din cap în picioare
În haină de in,
Nu ca oricare, și încins cu-n Brâu de aur de Ufaz,
Parcă pregătit era de sărbătoare.
Trupul lui, era ca piatra de crisolit, strălucitoare,
Și fața-i strălucea asemenea fulgerului,
Ochii ca niște flăcări foc
Nedomolit,
De vânt întărit și răscolit
Iar brațele și picioarele erau ca De bronz lustruit
Și ca vuietul unei mari mulțimi,
Glasul lui,
Eu Daniel, singur am avut această viziune
Pe când cuprinși de mare tremur și de spaimă
Tovarășii mei au fugit să se Ascundă
Ca răscoliți de-o invizibilă Taină! ...
Căci se simțea fiecare pierdut! . .
Astfel ca printr-o minune,
Singur am rămas
Ca să privesc speriat, această
grozavă viziune,
Puterile m-au lăsat, culoarea
Mi s-a schimbat,
Am rămas fără glas și-am Căzut la pământ ca leșinat,
O mână m-a atins
Și cum tremuram, pe Genunchii mei m-am așezat
Și pe palmele mele mă Sprijineam
Pe când nici o vlagă nu mai Aveam...
Apoi mi-a zis:
”-Daniel, fiu preaiubit, înțelege
cuvintele ce ți le voi spune,
și nu te teme de nimic și ridică-te pe picioare pe locul care stai, cum ți se cuvine! ! ! ... ”
Glasul lui domol, auzind,
Am stat pe picioarele mele tremurând,
Și încă mi-a zis:
”Daniel nu te teme de nimic
cuvintele tale au fost ascultate
din prima zi când ți-ai pus inima, să-nțelegi și să te smerești, în fața Dumnezeului tău și tocmai din pricina cuvântului tău fiu preabun
Vin Eu acum, dar căpetenia
împărăției Persiei Mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile însă iată Mihail unul din căpeteniile cele mai de seamă
Mi-a venit în ajutor iar acum vin să-ți arăt ce se va-ntâmpla
propriului tău popor la sfârșitul zilelor...
Căci viziunea a venit să arate
Acele zile depărtate”
(n. a. acum de actualitate! ! ! ... )
Pe când îmi vorbea cuvânt cu Cuvânt
Eu am tăcut privind în pământ
Și iată cineva cu înfățișarea fiilor oamenilor,
Mi-a atins buzele, iar eu am deschis gura numaidecât
Și am vorbit și am zis
Cu mintea trează,
Domnul meu, viziunea aceasta m-a umplut de groază...
” Cum ar putea slujitorul domnului meu
Să vorbească domnului său! ? ? ...
Acum de nimic nu-s în stare
Puterile m-au părăsit și nu mai am nici suflare! ... ”
Atunci cel cu care vorbeam
M-a întărit apoi mi-a zis:
”-Nu te teme de nimic
Om preaiubit, Pace ție! ...
Fii tare, da fii tare
Și pe când îmi vorbea, puteri am prins și am zis numaidecât:
”-Vorbește domnul meu că m-ai întărit”
Atunci mi-a zis:
”-Știi pentru ce am venit la tine? ! ? ...
Acum mă întorc să lupt împotriva căpeteniei Persiei
Și când voi pleca iată va veni căpetenia Greciei
Dar îți voi face cunoscut ce este scris în cartea* adevărului
Nimeni nu mă ajută împotriva acestora decât prințul vostru Mihail.
Înafara lui nu-mi este nimeni util! ! ! ...

Blându Ioan
15.01. 2026.
Ora 01.00 ora 04.00.
*sau scrierea