România este obosită,
Și tot mai mult lovită.
În rugăciune este cheamată,
De Duhul Sfânt să fie Unită.

Să ne rugăm pentru Țară,
Să vărsăm lacrimi cu suspine.
Să mijlocim, cu post și jertfă,
Ca Domnul să facă o minune.

Nepăsători să nu stăm,
Față de a nostră Țară.
Să ne doară pentru ea,
Să nu mai fie în Povară.

Numai Domnul poate,
Să schimbe destinul Țării.
Să fie Mântuită, și Răpită,
Depărtată de Valea întristării.

Credința este tot mai mică,
În Țara noastră Creștină.
Rugăciunea tot mai mult lipsește,
Dar, de Silnicie tot mai plină.