Final binecuvântat

Fratele meu și sora mea
Este o vreme trecătoare
Când ni se scrie povestea
În alergarea de sub soare.
Vremea e scurtă de acum
Și-i bine să luăm aminte
Să mergem pe cerescul drum
După cerești învățăminte.
Pe-acesta drum suntem chemați
În orice zi, chiar orișicare
Ca să trăim îndepărtați
De a păcatului chemare,
De orice nu e de folos
Și de orice rău ni se pare
Ca să avem un trai frumos
Izvor de binecuvântare.
Suntem chemați să ne păstrăm
Curați și sfinți întotdeauna
Ca-n fața Domnului să stăm
Să ne putem primi cununa.
Suntem chemați să ne predăm
În fața Lui în curăție
Și ne-ncetat să Îl urmăm
Numai pe El cu bucurie,
Căci vom avea de străbătut
Până la capăt de cărare
Un drum adesea neștiut
Cu piedici și chiar fără soare.
Vor fi pe el chin și amar
Și lacrimi care nasc durere
Dar prin al Domnului Sfânt Har
Primi-vom prin Duhu-I putere,
Ca înspre ceruri să pășim
Mai bucuroși și cu credință
Că El ne-ajută ca să-I fim
Ai Lui străjeri în umilință.
Prin El vom fi biruitori
Asupra poftelor murdare
Noi cei străini și călători
Spre plaiul dincolo de zare.
Acolo fără de păcat
Lipsiți de lacrimi și durere
Vom fi cu Domnul ne-ncetat
A noastră sfântă mângâiere
Și vom uita lupta ce-am dus
Spre a trăi în curăție
Lângă al nostru scump Isus
În Sfânta Lui Împărăție.
Până atunci să ne silim
Să împlinim voia-I divină
Lumină pentru El să fim
Pentru-a chema pe mulți să vină,
Cât este Harul revărsat,
Cât este timp de îndurare,
La El, din greul lor păcat
Pentru-a Le da cu drag iertare.
Astfel de viețuim frumos
Și de grăbim a Lui venire
Vom fi pe veci lângă Hristos
Al nostru Domn și-al nostru Mire
Și bucuroși pe veci vom fi
Cu negrăită bucurie
Cu toți, cu Tatăl din vecii
În veșnica Împărăție.