Răutatea omului,
A ajuns la culme.
Bârfind și făcând rău,
Trăind numai pentru lume.

Vorbe goale sunt rostite,
Fără un pic de simț bun.
Lumea este tot mai rea,
Stând în alcool și fum.

Fără frica de Dumnezeu,
Azi se trăiește tot mai des.
Nepăsători de Veșnicie,
Fără Domnul cel ales.

Până și copiii sunt părăsiți,
De părinți prin spitale.
Duși pe la orfelinat,
Neîndrumați pe a lor cale.

Sunt și crime prin avort,
Omorâți copii nevinovați.
Fără teama cea de sus,
Sunt Continuu avortați.

Nu mai există între oameni,
Omenie dată de la început.
Nu există inimă de carne,
Ci una de piatră, și de lut.

Intervino Doamne în lumea rea,
Mustrând mereu prin Duhul Tău.
Lucrând prin Dragostea de Tată,
Punând în ea tot ce este al tău.

Pune-ți mâna peste noi,
Dăruindu-ne Înțelepciune.
Te chemăm azi din nou,
În a noastră Rugăciune.

Fie-ți milă Doamne,
Prin iubirea din Calvar.
Revarsă din nou milă,
Ca să fim oameni iar.

Vrem Isuse ca să schimbi,
Mintea asta condusă de fire.
Să fim pe al tău plac,
Cu tine călătorind, spre Nemurire.

Nu ne lăsa pe noi,
Ca să fim în neputință.
Te rugăm adă înviorarea,
Și Duhul Tău de Pocăință.