În prag de an, cu fruntea aplecată,
Îmi pun, Stăpâne, viața-n mâna Ta;
Ce-a fost greșit, în mila Ta îmi iartă
Ce va urma — să fie voia Ta.

Doresc să calc pe urme de lumină,
S-o rup cu firea veche, zi de zi,
Sfințirea — nu cuvânt, ci rădăcină
Ce prinde rod în pași, în ce voi fi.

Să-mi fie lege-al Tău Cuvânt de viață,
Nu doar citit, ci viu și lucrător;
Să ardă chiar din zori de dimineață
Și până-n noapte cu al Său fior.

Doresc să Te slujesc fără cârtire,
Nu pentru plată, slavă sau folos,
Ci pentru că pe cruce, în tăcere,
Mi-ai dăruit viața prin Hristos.

În anul nou, de-mi vei testa credința,
Și pașii mei vor fi în încercări,
Adu-mi aminte: Tu îmi ești ființa;
Eu doar un vas în sfintele-Ți lucrări.

Primește-mi legământul și mă-nvață:
Trăire sfântă-n slujba Ta deplin.
Și fă din anul ce l-ai pus în față
Un pas mai sus, spre veșnicul cămin.

Dany Căpătan