Ioan Botezătorul Înaintemergătorul

Cel mai mare om de pe pământ
Născut din femeie
Lăsat nouă ca om sfânt
Botezul la mulți să deie

Elisavet-a fost femeia
Soția lui Zaharia
Preot cetei lui Abiia
Era stearpă și de-aceea
Rușinată în Iudeea.
Mult pe Domnul l-a slujit
Pentru-n dor neâmplinit,
S-au rugat, cu-nflăcărare,
Pentru-o binecuvântare.

Elisaveta era stearpă
El cu sufletul umil
Domnul le-a deschis o poartă
Dându-le chiar un copil.

Bucuria-i copleșea
Când Gavriil îl anunța
Ceea ce îi aștepta
Dar preotul cerea semn

Pedepsit fiind cu-n consemn
Muțise, nu mai vorbea
Până pruncul se năștea
Findcă se îndoia.


Avea numele dat deja
De Adonai Yehova
El se va numi Ioan
Cum i-a spus lui Zaharia

Îngerul mare Gavriil
Când punea pe-altar tămâia
În ora când întârzia
Iar poporul se ruga

Și cu grijă aștepta
Înafara cortului
Ieșirea preotului
El ieșise tulburat

Făcând semne disperat
Poporului ce-a așteptat
Și-a înțeles că la altar
O vedenie-a avut
Care l-a inspăimântat
Încât ajunsese mut.

Elisaveta dup-o vreme
Deși-n vârstă-naintată
Se simți însărcinată
Voioasă dar rușinată.

Când o vizită Maria
Duhul sfânt vorbi prin ea
Știind că poartă pe Mesia
Spre această lume rea

Și o denumea mereu
”Mamă a Domnului meu”
Maria se minuna
Și grabnic îi răspundea

Potrivindu-și tainic tonul:
”-Sufletul meu laudă pe Domnul! ... ”
Fiu venit din Dumnezeu
Născut din sânge iudeu

Ea și-a acceptat menirea
De-a-mpăca iar omenirea
Pe urmașii lui Adam
Indiferent de-al lor neam

Cu Cel Care ne schimbă viața
Prin care-și arată Fața
Yah al nostru Dumnezeu
Chiar prin sacrificiul său.

Blându Ioan