Cu tot ce sunt

Să Îl iubesc pe Domnul sfânt ( Marcu 12:30)
Cu tot ce sunt, toată ființa
Este porunca cea mai mare
Prin care-arat cum mi-e credința.

Cu toată inima din mine,
Cu sufletul și cugetul meu,
Cu toată puterea primită
Să iubesc pe Domnul Dumnezeu.

Să fiu ca Simeon și Ana,
Maria, Iosif, Zaharia,
Ce-au împlinit cu drag porunca,
Slujind cu toată bucuria.

Să pot păstra ca și Maria (Luca 2:19)
Deplin, în inimă Cuvântul
Să mă gândesc adânc la toate,
"Sunt roaba Ta!", să-mi fie gândul.

De Tine să vorbesc, ca Ana (Luca 2:38)
Celor ce-așteaptă mântuirea,
Cum ai venit smerit în lume
Ca să ne aduci izbăvirea.

Ca Iosif să gândesc, să caut (Matei 1:19,20)
Să nu-i fac pe-alții de rușine,
Să pot să sufăr eu în locul
Acelora ce le fac bine.

Ca Zaharia, fără pată,
Cu cei dragi să păzesc Cuvântul, ( Luca 1:6)
Să Te slujesc fără de frică,
Naintea Ta apoi trăindu-l. (Luca 1:74 )

Cu tot ce sunt, să Te-aștept Doamne,
Să-Ți pot ieși-n întâmpinare,
Ca Simeon să Te-iau în brațe ( Luca 2:28)
Să Te privesc cu adorare!

Să-mi vadă ochii Mântuirea, (Luca 2:30-32)
Lumina neamurilor dată,
Și Slava lui Israel, Doamne
Pe Tine, veșnicia toată!

Doresc să împlinesc porunca
Cu tot ce sunt, toată ființa,
Să Te iubesc pe Tine Doamne
Și să trăiesc, prin har, credința!

Cu gura, brațele, gândirea,
Cu ochii și inima toată,
Să Te slujesc cu bucurie
Viața toată, cât mi-e dată!

Amin!