Pe geam privesti la fulgii mari
ce tes carari subtile
venind din cer tacuti si rari
sub ochii tai, copile.

Si-n armonia lor de vis
ai iernii albe fluturi
plutesc prin ochiul tau deschis
si cad fara sa-i scuturi.

Unii se-opresc din zborul lin
pastrandu-si alba haina
pe cand din ceruri altii vin
cernind eterna taina.

Privind tacut la zborul lor
vei recunoaste poate,
bagheta unui Dirijor
cunoscaor a toate.

Si cel ce stie orice vers
pe-aceasta partitura
cunoaste-ntregul univers
ca si pe-a ta faptura.

Si-acesta este Dumnezeu
ce-n marea Lui iubire
iti da si tie dragul meu,
eterna mantuire!!!

Pe geam se tese-n fulgii mari
perdeaua altei zile;
si cel ce-i lasa-ncet si rari
e Tatal tau, copile!