Moise păștea blajin turma socrului său ca păstor
Pe meleaguri ferite ale Madianului, așa rătăcitor
Și a ajuns la Horeb muntele Sfânt Lui Dumnezeu
Păzind turma și hrănind-o liniștit pe acest traseu.

Deodată vede un rug care arde în pustie fără fum
A mai văzut el focuri și își vede indiferent drum
Moise curios din fire se uită iar la rug cu uimire
Focul nu se mai stinge arzând mereu fără oprire

Mă duc acum să văd ce-i această mare minune
Și deodată așa din rugul aprins o voce îi spune,
Moise, Moise se aude din flăcările rugului o vorbire
Scoate-ți încălțămintea din picioare fără cârtire,

Căci locul pe care îl calci este un pământ sfânt... .
Acum întreb eu, ... dacă prezența Sa pe pământ
Sfințește locul, unde este prezent Dumnezeu
Atunci, dacă Îl ai în inimă ești sfânt și tu și eu.

Căci Toate căile Sale sunt sfinte și fără prihană
Și prin prezența Sa, sfințește orice persoană
În casa Sa te poți sfinți, prin cuvintele Sale reale
Sfințenia este podoaba valoroasă a Casei Sale.

De aceea ni se spune în Domnul să ne bucurăm
Și în bucurie să mărim pe Domnul să-l lăudăm
Prin laudele noastre sfințenia Lui se mărește
Mărind Sfințenia Lui și El sfințenia noastră o sporește.

Ca să păzim cu sfințenie al Său Cuvânt de viață
Și să nu mai umblăm bâjbâind ades prin ceață
Lucrători să învețe poporul bine, să deosebească
Ce este sfânt de ce nu este sfânt, ca să trăiască.

Și să nu fie slabi în râvnă, să fie sfinți, fără păcat,
Deosebind ce este curat, de ceea ce este necurat
Căci Dumnezeu, prin Adevărul Său, ne sfințește
Și în harul Său de viață, ca copiii, ai Săi, ne crește.

Să facem ca mădularele noastre să fie slujitoare
Slujitoare ale neprihănirii ca să avem valoare
Ca să ajungem deplin la sfințirea noastră practică
Să avem rod sfințirea iar ca sfârșit viața vecinică.
27.12. 2025