Certăreții bradului
autor: Nichifor Nicu
25/12/2025. ora: 22:40

Și iar, din nou, este Decembrie,
E luna în care „toți” iubesc.
Și tot acum, în luna asta,
Mulți într-un brad se poticnesc.

Vasile spune că-i păcat,
Dar Mihăiță nu-i de acord
Și uite-așa începe cearta,
Căci diavolul este la bord.

Dar nimeni nu mai vrea să vadă
De ce-a venit Pruncul pe lume;
Se ceartă-n dogme și păreri,
Sunt plini de ură și de spume.

Unul citează din Scriptură,
Iar altul spune doar ce știe,
Și-n timp ce își aruncă vorbe,
Satana-i plin de bucurie.

Că bradul n-are nici o vină,
Poartă lumină și beteală,
Dar mai vinovat e gândul
De-al arunca pe altu-n smoală.

Se spun cuvinte „sfinte”, grele,
Cu glas de taur agitat,
Iar pacea nu-i ceva dorit,
E mai frumos de condamnat.

Și-n loc să fie sărbătoare,
Să fie pace, bucurie,
Aceștia doi se ceartă-ntruna,
„Stăpâni” fiind pe veșnicie.

Și dacă le pui întrebarea
De au vreo cheie de la rai,
Apoi te-acuză și pe tine
Și te condamnă, vai și vai.

Mai bine stingi ura din tine
Decât lumina dintr-un brad,
Căci fără dragoste, măi frate,
Ești ca un orb proptit de-un gard.

Și poate-n luna asta rece,
Când „toți” iubesc declarativ,
Un pas spre pace-ar fi mai bun
Și să iubești fără motiv.

De nu, degeaba-i sărbătoare,
Iar pe Acel Sărbătorit
Tu nu L-ai cunoscut vreodată,
Căci de răutate-ai fost orbit.

Iubește, frate, iar decorul
Nu-ți fie piedică spre rai.
Te bucură de sărbătoare
Și din iubirea ta să dai.

Și de nu știi cum să iubești,
Învață, că nu este greu.
Abia când știi să faci aceasta
Trăiești deplin în Dumnezeu.