De-am învățat a-L prețui

În astă vreme trecătoare
În care toate se grăbesc
Acum când lumea n-are stare
Trăind mereu în alergare
Doar după ce e pământesc,
Ar trebui cu-ngrijorare
În orice zi să ne-ntrebăm
Și eu și tu și fiecare
De ce cu grijă în umblare
Spre ce e sfânt nu ne-ndreptăm.
De ce n-avem la rău oprire
Și de la tot ce e murdar
De ce gonim în rătăcire
Spre patimi și nelegiuire
Și refuzăm cerescul har?
De ce nu vrem cu pocăință
În fața Domnului să stăm
Și-n suflete s-avem credință
Iubire și recunoștință
Pentru toate ce căpătăm?
Suntem aici doar o suflare
Un abur ce trece ușor
Dar ne fălim în alergare
Cu ceea ce n-are valoare
Cu lucruri fără viitor
Și ne uităm chemarea sfântă
De-a fi urmașii lui Isus
Când inima noastră se-avântă
Spre ceea ce ochiul încântă
Departe de harul adus.
Ne zbatem azi fără putere
Înlănțuiți pe-al lumii vad
Cuprinși de pofte și plăcere
Trăind o falsă mângâiere
Ce ne îndreaptă către iad,
Dar nu suntem gata a cere
În grabă mare ajutor
Chiar dacă gemem de durere
Străini de orice mângâiere
Și orice leac alinător.
Nevoie este de-o schimbare
În inima noastră curând
Ca prin cuvinte și purtare
Să fim lumină pe cărare
În orice loc și orișicând,
Căci am primit în dar de toate
Comori de har doar prin Isus
Când ni s a dat o libertate
A inimilor de păcate
Prin jertfa care s-a adus.
În ceasul scurt de cercetare
Care-l avem, ce ni s-a dat
Să ne dorim o îndreptare
În gând, vorbire și purtare
După cuvântul-I minunat,
Cuvânt prin care ni se-arată
Cum să trăim ca și Isus
Cu o iubire-adevărată
Și o purtare fără pată
Mergând spre patria de sus.
Să mergem astăzi cu grăbire
De brațul Lui călăuziți
Pe calea plină de iubire
Trăind sfânta neprihănire
Cu care-am fost învredniciți
Și pe cărare împreună
Să ne-nvățăm a împlini
Voia-i cerească, sfântă, bună
Ca să ne dea în cer cunună
Când lupta grea o vom sfârși.
Mai e puțin din alergare
Și tot aici se va sfârși
Cu ochii îndreptați în zare
Spre-mpărăția viitoare
Să ne dorim mai sfinți a fi,
Căci trec și lacrimi și durere
Și încercări nu vor mai fi
Pe plaiul plin de mângâiere
Dacă trăim cum ni se cere
Mai mult dorind a-L prețui.
El ne va duce-n fericire
Și ne va da al Său alin
Cu brațul Lui plin de iubire
De pace și de împlinire
Îndepărtând orice suspin
Și lângă el pe veșnicie
Ne-om bucura, ai Lui vom fi
Dacă cereasca-mpărăție
Am așteptat-o ca să vie
Și-am învățat a-L prețui.