Psalmul 114

Când a pornit Israelul deodată
Lăsând Egiptul după ani de chin,
Când a plecat casa lui Iacov toată
Din țara și poporu-acel străin,

Ajuns-a Iuda, Domnului să-i fie
Locașul Lui, cel minunat și sfânt
Și Israel cu-ntreaga seminție
Iubita-I stăpânire pe pământ

Chiar însăși marea a primit de știre. .
Văzând lucrul acesta a fugit
Deasemenea Iordanul cu uimire
S-a tras ‘napoi de unde avenit

Sărit-au munții să le dea dovadă
Cum sar niște berbeci în jocul lor
Și dealurile au venit grămadă
Ca niște miei sărind lângă păstor

Ce ai de fugi tu mare-nvolburată?
Și tu Iordanule de te-ai întors ‘napoi?
Voi munți și dealuri, de săltați deodată
Ca mieii și berbecii printre oi?

Ascultă dar, cutremură-te bine
Pământule de-acuma tot mereu
‘Naintea Celui Sfânt, cum se cuvine
Căci El este-a lui Iacov Dumnezeu!

Cel care orice stâncă o preface
În iaz întins câd trece El pe-aproape
Și cremenea de-asemenea o face
Printr-o minune în izvor de ape.

11/02/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona