Sărbătorim de două mii de ani
Vestea ce-n lume pacea a adus
Cǎ Dumnezeu nu ne-a lăsat orfani
Ne-a înfiat printr-un Copil, Isus.

Ai dovedit înaltă umilință
Când printre muritori Te-ai coborât
Născut în cea mai rece locuință
Ne-ai arătat pe Dumnezeu în trup

Lăsat-ai străzi de aur poleite
Și toata gloria înaltului locaș
Și pentru bucuria pusǎ ‘nainte
Ai luat un chip de plăpând copilaș

Dar nu știau regii sau dregătorii
C-acel Copil din staulul pustiu
La care se închinau magii, păstorii
E întruchiparea Dumnezeului cel viu

Ce pot să-ți dau? Căci am mâinile goale
N-am nici tămâie, aur, și nici smirnă
Vreau să-mi fi Tu singura sărbătoare
Și unica mea sursă de lumină

Iartă-mă Tată, căci sunt ca Irod
Care cǎuta sa te ucidă crunt
Eu te lovesc prin lipsa mea de rod
Prin idolii pe care nu-i înfrunt

Zi după zi pășesc înspre neant
Spre nicăieri pașii mi-am îndreptat
Iar Tu mi-ai dat talant după talant
Dar eu cu mâna mea i-am îngropat

Doar Tu mai poți să mă scoți la liman
Și doar cu Tine pot să mai răzbat
Sa ma așezi pe drum spre Canaan
Să-mi dai un scop și un cuget curat.

Nu vreau cadouri de acest Crăciun
Masă bogată sau daruri sub brad
Doresc să-mi fi Tu bunul cel mai bun
Al meu Isus, păstor și mire drag.