Nu prin forța mea plăpândă
Nici prin ce am făptuit,
Ci prin harul ce abundă
Sunt salvat, sunt înnoit.

Când povara grea a vinei
Mă trăgea spre adâncimi,
Harul Tău, lumina plină,
M-a chemat spre înălțimi.

Crucea — prețul fără margini,
Dragoste ce n-am gândit,
Ceru-a scris cu sânge pagini
Pentru-un suflet obosit.

Nu câștig, nici datorie,
Ci un dar nemeritat,
Viață nouă, veșnicie,
Prin Hristos am căpătat.

Harul zilnic mă susține,
Când mai cad și mă rănesc,
Mă ridică din ruine
Și-mi șoptește: „Te iubesc.”

Și acum trăiesc, nu-s singur,
Ci purtat de-al Său Cuvânt,
Mântuit prin har, nu vrednic
Doar iubit, și-atât de mult.

Și-ntr-o zi, când drumul vieții
Va ajunge la sfârșit,
Voi cânta pe țărmul slavei:
„Tot prin har am fost primit.”

Dany Căpătan