Într-o iesle îndepărtată

Într-o iesle îndepărtată
Naște o mama îndurerată
Fiu prezis din cer de sus
Jos pe fânul din poiată
Pruncul sfânt numit Isus
Ce sa dat pe El ca plată
Pentru noi.

În scutece l-au înfășat
Culcat apoi pe fân uscat
Eternul Fiu venit de sus,
Privea Iosif îngăndurat
La cel acum în iesle pus
Neînțelegând cu adevarat
Minunea.

Și apoi la primul gângurit
Ce-n bezna nopții sa auzit
Cu toate capul ridicând
Cu ochii mari, priveau smerit
Vite și oi ne-nțelegând
Minunea ce le-a fost sortit
S-o vadă.

Pe câmp, în jurul turmei lor
Auzeai doar glasul bacilor
Care-și vorbeau în șoapte
Iar dangătul tălăngilor
Vuia departe-n noapte
Când sus pe cer un vestitor
Apare.

De soare este al lui veșmânt
Când lin se lasă spre pământ
Priveau păstorii înspăimântați
Cuprinși de frică tremurând
-O iată stați și ascultati
Azi sa născut un Fiu Preasfânt
În Betleem

Mergeți duceți-I închinare
Și duceți lumii vestea mare
Căci cel de veacuri profețit
Lăsând și slavă și splendoare
Din sânul Tatălui slăvit
Cad sa vă scape din pierzare
Sa intrupat.

Spre ieslea ta Copil preasfânt
Venim cu dor și cu avânt
Să ne închinăm 'naintea Ta
Noi toți acei de pe pământ
Și-n dar ți-aducem inima
Să ne-o îmbraci în alb veșmânt
Pe veci.

Dinu Ciolte
10.12. 2025