Da, este trist să vezi în adunare,
Cum lumea ia amploare!
În Templul lui Dumnezeu,
Lumea ia amploare la greu.

Cu toate căci Dumnezeu poporul a sfătuit,
Să aibă grijă cu lumea care a orbit,
Poporul nu face altceva,
Decât cu lumea se încurcă acuma.

Oare a uitat porunca lui Dumnezeu,
Dată prin Duhul Său?
Așa de repede poporul a uitat,
Ce Dummezeu a avertizat?

Astăzi dacă privești în adunare,
O peșteră de tâlhari foarte mare!
Parcă fiecare face ce vrea,
Și nu mai ascultă de Cuvânt acuma.

În loc ca poporul să se sfințească,
Parcă ei trăiesc în lumea actuală,
Doar modă și paradă vezi în dată,
Și o idolatrie aleasă.

Cum de aicia s-a ajuns,
Când poporul cunoaște pe Domnul acum!
Cum de s-a ajuns la așa ceva,
Oare nu trebuia ca poporul să fie sfânt acuma?

Nu trebuia ca poporul să fie pregătit,
Pentru Regele său iubit?
Ei bine dacă trebuie așa,
De ce poporul e lumesc acuma.

De ce în adunare când ai intrat,
Nu mai vezi sfințenia ca odat'!
De ce trebuie să fie idolatrie multă,
Și poporul să se supună.

Să vezi copii lui Dumnezeu,
Cum se îmbracă ca lumea mereu,
Fără să mai țină cont în dată,
De o îmbrăcăminte adecvată.

Fiecare vine cum vrea,
Fără să îi pese de Domnul acuma!
Parcă nici să fie în oraș pe bulevard,
Așa se comportă poporul degrab'.

Să vezi surori vopsite,
Cu haine indecente care vin grăbite,
Cu sprâncene și părul împodobit,
Parcă Izabela bine le-a instruit.

Făcute pe buze și fardate pe față,
Și cu unghii pictate fără rușine și sfială!
Ce să mai spunem de semnul stăpâniri pe care Domnul a poruncit,
Oare soră dragă te-ai dezpocăit?

Oare nu ai de gând să te pocăiești,
Și toată lumea de pe tine să o îndepărtezi?
Crezi căci vei aduce cinste în dată,
Domnului din slavă?

Nu ar trebui cu rușine și sfială,
Să te îmbraci degrabă?
Uită-te la Sara și Rebeca ce exemplu au dat,
În supunere, ascultare, și îmbrăcăminte cum îi place la Împărat.

Tu vrei să continui tot așa,
După mama ta Izabela acuma?
Căci ea pe fereastră când a ieșit,
Părul și sprâncenele a împodobit.

Când ai de gând să renunți la idolatria de pe tine,
Și să te pocăiești cum Biblia spune!
Sau vrei să continui tot așa,
Să arăți ca o păpușă Barbie acuma?

Bine ar fi să te pocăiești,
Și sub mâna lui Dumnezeu să te smerești,
Căci nu ești la parada modei când ai venit,
Ci ești înaintea lui Dumnezeu care te-a privit.

Bine ar fi să faci o schimbare,
Și să fi ascultătoare sub soare!
Așa cum cere Dumnezeu,
Acuma în Cuvântul Său.

Ba mai mult uită-te la tine frate dragă,
Ce spui de costumul Armani din față,
Dar de bijuteria de pe mâna ta,
Pe care o tot arăți când predici Cuvântul la popor atuncea.

Înțelegem căci fala e mare,
Și rolexul trebuie să se vadă sub soare!
Ba mai mult și dumnezeul străin din mâna ta,
Ști tu inelul acela care sclipește acuma.

Sau mândria aceia ca toți să te vadă,
Cum predici tu din față,
Cu Armani îmbrăcat,
Rolexul și ghiulul la vedere degrab'.

Pe lângă aceasta căci mândria e mare,
Mai și sucești Cuvântul sub soare!
Cum să vorbești despre sfințenie în adunare,
Când tu ai freza aceia de idolatru sub soare.

Când idoli sunt pe tine,
Și lumea te cuprinde,
Cum să vorbești de sfințenie la poporul lui Dumnezeu,
Căci o să vină altcineva să îți pună oglinda în dreptul tău.

Tu care vorbești de sfințire,
Uită-te la tine cum arăți și ști bine!
Uită-te la nevastă-ta ce păpușă Barbie a ajuns,
Și tu îmi spui de sfințire acum?

Uită-te la copii tăi cum trăiesc pe stradă,
Și ce lume au pe ei în dată,
Și tu vi să îmi spui mie așa ceva,
Cum să mă sfințesc eu acuma?

Ei bine frate dragă,
Ce spui când această întrebare e în a ta față!
Oare va ieși firea din tine,
Sau te vei pocăi după Biblie.

Bine ar fi decizie nouă să iei în inima ta,
Tu cu familia ta,
Să vă pocăiți maxim înaintea lui Dumnezeu,
În smerenie și pocăință mereu.

Asta trebuie făcut,
Din partea ta soră și frate acum!
Căci doar privește la biserica ta,
Parcă este împietrită acuma.

Când moda și lumea predomină în adunare,
Și idolatria e tot mai mare,
Nu te mai întreba fratele meu iubit,
Căci unde e Duhul Sfânt care a fost promis.

Sau unde e prezența lui Dumnezeu,
După care tânjește poporul Său!
Nu te mira biserică actuală,
Căci nu se coboară Cel din slavă.

Domnul într-o peșteră de tâlhari nu vine,
Și tu ști lucrul acesta foarte bine,
Ei bine dacă ști așa ceva,
Nu vrei să te pocăiești acuma?

Să lepezi moda de pe tine,
Idolatria care te distruge!
Și să zici ca Iosua altă dată:
" Eu și casa mea slujim Celui din slavă.

Cât mă privește pe mine și casa mea,
Noi slujim Domnului acuma",
Nu ai vrea frate și soră dragă,
Să spui aceste cuvinte în dată?

Ei bine Domnul la asta te cheamă,
Dacă vrei minuni în a ta viață!
Dacă ai înțeles soră și frate din adunare,
Ferice va fi de voi sub soare.

Dar dacă în idolatrie se va continua,
Oare ce va spune Dumnezeu atuncea,
Va spune: " Bine rob bun care M-ai slujit,
Mi-a plăcut de tine căci idolatria ai iubit.

Mi-a plăcut de tine căci te-ai conformat,
Și după lume te-ai dat!
Mi-a plăcut mult slujirea ta,
Intră în bucuria Stăpânului acuma".

Să nu ne înșelăm fiecare,
Dumnezeu cere sfințenie sub soare,
O viață curată,
Fără idolatrie din lumea moartă.

Dacă ai înțeles va fi ferice de viața ta,
Domnul te va binecuvânta!
Dar dacă nu ai înțeles si mergi așa în continuare,
Ști căci la urmă Iadul te așteaptă departe de splendoare.

Alegerea este a ta,
Tu decizi veșnicia ta,
Tu decizi în continuare,
Dacă ești idolatru sau te sfințești sub soare...

Amin