Ne știe Domnul faptele și osteneala,
Răbdarea, suferința pentru El
Însă ce jalnic se-mpletesc cu trăncăneala
Și lipsa dragostei în paralel!

Ne-am părăsit al dragostei foc sacru,
Și-am înghețat în inimă de tot,
Și avem pretenții ca alții să nu ne mai privească acru,
În schimb, pe noi, de ei ne doare-n cot!

Adu-ți aminte, ne zice Domnul nouă,
De unde ai căzut, în care loc,
Întoarce-te la faptele dintâi, chiar dacă plouă,
Iar iarna-i tot mai grea și fără foc!

Iubește mult, chiar pe cel mic în fapte,
Pe cel slăbit și palid și greoi,
Iubește chiar și roadele necoape
Iubește și pe cel din valea cu nevoi!

Când Voi veni, voi răsplăti iubirea,
Cu roadele din Raiul Meu ceresc,
Și veți vedea atunci cu toți, deosebirea
Dintre cei buni și răi, ce nu iubesc!