1
Suferință, lacrimi și întristare
Pentru ce oare, pentru ce oare?
De ce te-ai dus, tu înger trist
Parte iubită a blândului Crist?

Cum de-ai plecat, înspre zările pline
De dor și pace, fără suspine?
Cum de-ai plecat înger iubit
Din lumea care te-a îndrăgit?

Cine te-a dus, cine te-a luat
Cu aripi de foc, sfânt din Înalt?
Cin'ți-a vorbit cu glas scump, iubitor
Când zburai către ceruri, tânguitor?

Soli îngerești îmbrăcați cu putere
Te-au dus pe -a lor aripi, spre castele sfere!
Mângâiatau, nespusa, grea suferință;
Căci, viața-ți acolo e-o Biruință!

2
Chiar de-n urm-ai lăsat,
Durere și lacrimi
Știu c-acolo-s uitate
Toate multele patimi!

Și oricum bucuria-ți
Acum e deplină
Căci visu-ți e-aievea:
"Trăiești în Lumină!"

De aceea, spre ceruri,
Ades când privesc
De tine o înger iubit,
Mi-amintesc!

Și acum știu de ce oare,
Plecat-ai la Crist
Să fii bucuros tu, înger trist! ...
Domnului Viețiii, Hristos să-i slujești
Răsplăta-i deplină, pe veci s-o primești!


Mamei mele iubite.

Biruințele lui David