Noi cei mai urâți dintre cei ce sunt frumoși. .
Suntem printre alți cu grijă presărați cu mâna. .
Sa fim liant mereu, nu vipuri și faimoși. .
Sa îmbinăm cerul sublim cu tot scuipatul și țărâna. .

Noi cei mai bogați in suflet dintre alți umili saraci. .
Avem de dat mai mult decat un crâmpei de viață. .
Avem la vii și holde pictate cu picături de maci …
Și vestea bună și Duhul Sfânt care ne-nvață. .

Noi cei neînsemnați dintre altele distinse fețe. .
Avem la purtător de prezentat umil, smerenia …
Și chiar când viața vrea uneori sa ne răsfețe. .
Noi vom avea deviză întotdeauna pioșenia. .

Noi apatrizi acestei lumi ce nu-i a noastră. .
Suntem un veac flotanți printre planete. .
Și fie ii viața buna sau pe-alocuri proastă. .
Vom pași încet spre cer doar in ruptele șosete. .

Noi cei ce visam cand alți au ochii larg deschiși
Și asa vedem ce nici cu telescoape nu se vede
Ca doar cu credință in har de-s Dumnezeu aprinși
Zărim un sfânt locaș, spre care sufletul purcede


Noi ne alintam cu promisiuni între cei își fac cadouri. .
Și nadejdile ne țin adeseori când flămânzim de foame. .
Că nu ne închidem in lumești și șubrede șablouri. .
Ci avem in vene infuzii cu voia Domnului ca diagrame. .

Noi cei din urma vom fi cei din dintâi la vremea de plecare …
Când in umeri ne vor răsări ca din nimica aripe întinse. .
Ca am fost aici un bob de gust din drobul cel de sare…
Pe mesele domnești si in mămaligi de sub opaițuirile aprinse

Noi vom rămâne in memorie, pilde nu istorii
Ne vor uita contemporani cum uiți degrabă o ploaie in vară …
Dar vom deveni o frunză vie in cununa laurilor de glorii. .
Ce o impletește Dumnezeu in sunetul angelic de fanfară! !

Amin!