SUFLET DE PICTOR
Atât de profund și totuși de neînțeles,
De multe ori pictură cu subînțeles,
E greu să înțelegi o inimă pierdută,
Vorbește, chiar dacă culoarea este mută.

Albastrul cerului și irișii albaștri ne încântă,
Iar floarea soarelui și grâul parcă cântă,
Natura în pictură, mai mult ca-n poezie,
Este transpusă cu sudoare pe hârtie.

Emoții în portrete și pe chipuri,
Durere exprimată în diverse trupuri,
Picturi necunoscute la început,
Târziu s-a înțeles, un geniu s-a pierdut.
Emilia Dinescu