Avem o Lume Pământeană!

Avem o Lume Pământeană!
Ne ţine-n Trai, după tipic!
Ne dă Lumină, ne dă Hrană,
Spre-a nu-i mai face vreo dojană
Că nu ne dă nicicând, “Nimic”!

Avem şi Munţi, avem şi Mare,
Avem şi-Ogorul roditor!
Ne dă Pământul azi, şi Soare,
Și Lună noaptea pe cărare,
Dar şi Căldura lui Cuptor,

Spre-a fi mai Buni, mai cu Iubire,
Și poate-un pic mai Cumpătaţi!
De ce însă, nu-i Fericire,
Ci doar o cruntă Adormire
Ȋntre Destinele de Fraţi,

Dorindu-ne doar Raiul Firii,
Și nu Pământul nostru Sfânt?
Sunt Oamenii supuşi Opririi
Din mersul destinat Menirii,
De propriul zăpăcit avânt?

De ce nu ducem astă Lume
La Rang de Paradis Sfios?
De ce n-avem de-acum un Nume
Și-o Soartă Veşnică, anume,
Intrate-n Slava lui Cristos,

Și ne-afundăm, cum ştim mai bine,
Ȋn răutate şi păcat?
Să nu privim cum se cuvine
De-acum, Moralele Creştine,
Și Harul care ne-a fost dat?

Sau vrem să ne mărim azi Fiinţa
Prin bogăţie şi puteri?
Ne închistăm cumva în Știinţa
Ce ne impune necredinţa
Hulită aprig până ieri?

Nu ştim! Nu vrem! N-avem în faţă
Decât Trăirea pe Pământ!
Morala noastră-i lege hoaţă?
Un Moft stupid de suprafaţă?
Alunecare spre mormânt?

Din nou nu ştim! Sau avem, poate,
Un nou program de suferinţi!
Alienaţi şi dând din coate,
Ne mai Visăm, pe săturate
Ȋn saci cu galbeni şi arginţi,

Uitând de Lumea Minunată
A fostului Pământ Frumos,
Ce ştim cu toţi că-a fost odată,
O gazdă Bună şi Curată
A Bunului Isus Cristos!