Ieri am privit spre mine, spre chipul meu tăcut,
Spre părul argintiu ce timpul l-a albit,
Am privit spre mine, spre anii ce-au trecut
Și am văzut copilul, ce-acum e îmbătrânit.

În capul meu erau atâtea întrebări,
Atâtea gânduri ce m-au copleșit,
Ca niște păsări veneau din depărtări,
Sufletul și mintea încet mi-au răvășit.

Ce scurtă este viața și trece în mare grabă
Luând cu ea toți anii tinereții,
Secundele se scurg și orele degrabă
Trec zgribulite prin cronometrul vieții.

Și mi-am adus aminte ce spune Ecleziastul,
Că viața este scurtă și e deșertăciune,
Că este important ca să trăim cu Domnul,
Nimic nu e mai valoros ca El în lume.

Și am privit spre mine, spre viața ce-am trăit
Cât timp am petrecut cu Domnul în părtășie,
Cât timp am stat în lume și am păcătuit
Și cât m-am pregătit de marea veșnicie.

Acum îmi este bine căci Domnul m-a găsit
M-a pus pe-un loc înalt, pe-o Stâncă tare,
Cu dragostea de Tată ușor m-a învăluit
Și-mi este adăpost când viața rău mă doare.

Rămâi cu mine Doamne și nu mă părăsi
Tu ești Lumina la care mă încălzesc,
Tu ești curajul și forța mea din fiecare zi
Și al tuturor acelor care Te iubesc.

Amin!
21.11. 2025