Mama mea și frații mei
Nu sunt toți, sunt doar acei,
Ce mă ascultă și împlinesc
Ceea ce le poruncesc.

Ești și tu fratele Meu?
Tu asculți de Dumnezeu?
Ești tu sigur la ce spui?
Nu e un moft al sinelui?

Nu cumva mă ispitești?
Vrei doar să mă folosești?
Nu cumva doar pămîntește,
Vrei ca să-ți dau Eu omenește?

Ooo vezi să nu rătăcești
Om ce tu țărînă ești,
Am murit ca tu sa ai
Parte lîngă Mine în rai.

Vrei și să ne judecăm?
Când îmi zici că grijă n-am
Eu de omul boschetar
Și mă întrebi de ce-i murdar?

Știi tu cum îl îngrijesc?
Până să ajungi să te opresc
Din tot ce Eu ți-am oferit
Și lui să-i dai, n-are nimic.

Și uite tot așa cu toți
Eu vă trimit prin frați, surori,
Ca lipsuri voi să nu aveți
Căci voi copii ai Mei sunteți.

Și de mai vin și încercări
În mine tu mereu să crezi,
Nu trăi cum înțelegi,
Ci privește dincolo de ceea ce vezi.