O, spune-mi tu suflet, de ce iar mâhnirea
alegi să o ții strâns legată la piept,
Când Cerul aleargă să-ți dea fericirea
de ce nu te bucuri? Eu asta aștept!

Cum cerbul dorește izvorul de apă,
Așa te dorește-al meu suflet, stingher...
În nopți cu lumină când luna se-adapă
din fântăna de stele legată de cer.

Și-n zile senine, când soare străluce
mai viu, mai frumos și mai blând, mai curat,
Un alb porumbel, o veste aduce:
"Pe nori vine Domnul! Al tău Împărat!"

Aleargă si Cerul! Își dă jos năframa
cu norii cei grei ce l-au împovărat,
Privind înspre tine, te-ascunde în Palma
Aceluia care, pe cruce-a răbdat.

O, spune-mi tu, suflet... Atunci când Iubirea
Te cheamă la ea cu glas blând și duios,
De ce nu te bucuri? De ce-alegi mâhnirea?
De ce întristat pleci privirea în jos?

Cum cerbul dorește izvorul de apă,
Așa te dorește-al meu suflet, stingher. .
O, Doamne... mai dă-mi iar din Apa curată!
Hai suflete. . speră! Privește-nspre Cer!

Daniela Banita