Smeriți-vă sub Mâna-I tare, sfântă,
Ca brazda ce primește ploi în zori;
Din greul ei se naște rod ce cântă
Și prinde viață nouă cu fiori.

Sub palma Lui, ce pare apăsare,
Un har ascuns lucrează cu folos;
Ea curăță mândria trecătoare
Și-aduce pacea ca un bun miros.

Smeriți-vă precum se pleacă firul
Sub adierea vântului ușor;
Așa se liniștește și potirul
Când Domnul toarnă-n el al Său fior.

Căci Mâna-I tare, e spre îndreptare,
Nu cade-n pripă peste cel căzut;
Ea curăță, ridică, dă splendoare
Și scoate aur viu din vechiul lut.

Smeriți-vă sub umbra-I ocrotită,
Loc tainic și de sfinte mângâieri;
Acolo lacrima e îmblânzită
Și iarna se preface-n primăveri.

Iar când El hotărăște clipa mare,
Când ceasul Îndurării a sosit,
Ridică din țărână în splendoare
Și peste suflet cerul S-a deschis.

Smeriți-vă… Și-n vremea Lui, cu pace,
Va da înaltul celor ce-au tăcut;
Căci numai Dumnezeul nostru face
Din umilință drum spre Absolut.

Dany Căpătan