Aș vrea să las în urmă durerea din trecut
Și gropile în care mereu am tot căzut. .
Dar chiar de pun hotare, de fiecare dată
Durerea se întoarce iarăși, ne-nduplecată. .
Iar gropile pe cale, din nou mi se aștern
Sărind peste hotarul pe care l-am tras ieri.
Căci ele știu să umble iar astfel emigrează
Și-n drumul vieții mele mereu se tot plantează...
Mă lupt să merg 'nainte, dar văd că merg 'napoi,
Ceva parcă mă trage în beznă și noroi...
Am tot strigat spre Domnul dar cerul mi-e închis,
E lacăt și pe zare dar și pe Paradis...
Însă doar pentru mine, doar pentru mine-i noapte,
E o tăcere surdă, cerul mi-e prea departe...
Ciudat... pentru mulți alții bolta este deschisă
Și curge bucuria din Țara cea promisă...
Ei nu știu ce-i durerea și au un drum ușor,
Albastră le e zarea, cu raze, fără nori!
Ca-ntr-un Gosen, cu pace și binecuvântări
Cu soare cald și bine până în depărtări! ...
Dar asta-i pentru alții, căci pentru mine-i noapte,
Pe calea mea-i durere și chin, ceru-i departe...
Și e cu neputință ca spre Gosen s-alerg,
Sunt gropi mari pretutindeni, nici nu mai pot să merg...
Totuși, chiar de zăvoare sunt pentru mine puse
pe cerurile care rămân tot nepătrunse,
M-aud spunând: "o, Doamne, de ce m-ai pedepsit? ...
De ce pe a mea cale mereu tot sunt lovit? ...
De ce mereu mi-e drumul prin fose și noroi? ...
De ce mereu am parte de grijuri și nevoi? ...
De ce mereu e noapte dar numai pentru mine? ...
De ce închisă-i bolta și zările divine? ...
De ce la rugăciune de mult nu-mi mai răspunzi
Și binecuvântarea de mine o ascunzi? ...
De ce mi-e dat să sufăr din greu, la nesfârșit? ...
M-ai lepădat, o, Doamne, de-aceea-s părăsit? ...
Multe-ntrebări, în mine, rămân fără răspunsuri;
Aud zgomote surde cum urcă din adâncuri!
Nu știu ce pot să fie, dar dacă voi pleca
Eu îmi doresc fierbinte s-ajung în casa Ta!