Toate au un timp și-o vreme
De care noi nu prea știm.
Iar când El, vrea sa ne cheme
Ne facem că n-auzim.

Toate au un rost în parte,
Dar noi, vrem a ocoli
Tot ce este scris în Carte
Și înspre cer a nu privi.

Totul este din iubire
Pentru noi creat, special.
Dar noi vrem o nemurire
Pe pământul material.

Toate-și vor avea sfârșitul
Chiar și noi, ca muritori,
Dar trăiv-om infinitul
Cu El mai presus de nori?

Vom putea lăsa în grabă
Lumea asta de durere?
Care nencetat ne leagă
Inima de-a ei avere.

Sau ne vom uita în urmă
Ca și a lui Lot nevastă?
Care a vrut a se întoarce
Căpătând astfel pedeapsă.