Doamne, esti noaptea ochilor in lacrimi,
Esti rodul spicului plecat,
Cantul lacrimilor rase,
Seninul dupa nori, ascuns de palmuitul fetzei planse.

Doamne, cuptorul curatirii mele,
Daca te rog ceva, asculta-mi oful!
Nu strig pe ulitze dupa vin
Si nu-mi desfat timpanele in dantzul viei vestejite.

Te rog Pazitorul ciorchinilor,
Nu vreau sa-l invii pe Lazar din nou,
Nici pe David sa ne scape de Goliatul necredintezi,
Sau pe Ieremia ca bocitoare sa-ti planga poporul.

Ce te rog? Jefuitorii jefuiesc...
Iar poporul Tau e nemangaiat,
Dupa usile-ncuiate se plange
Si sunt genunchi slabiti de post.

Ce te rog?
Raspunde Tzarmul laudei noastre
Si mangaie-Ti poporul vitregit in laurii credintei,
Din slava Ti se fura, Doamne
Si inimile-s tot mai zdrobite.

Atata doar!
Eu stiu ca nu degeaba ne bucuram de soare,
De ploaie, de zapada si de ciripit de pasari.
Cred ca Domnul poate sa-Si mangaie poporul
Si slava Lui n-o va-mparti cu oameni.
"Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cantari de veselie!"
Psalm 126:5