Să nu te socotești tu singur înțelept
Prietene sau frate-oricine-ai fi
Și nici să nu te crezi foarte deștept
Oricât de multe-ai crede că le știi

Să nu te crezi tu singur că deții
Taine ce alții nu le pot afla
Căci este sus în cer în veșnicii
Unul, ce-ți poate da, dar și lua

Să nu te vezi tu singur mai presus
Decât acei ce stau în preajma ta
Căci toate au odată un apus
Și-atunci, ce ești de fapt, tu vei vedea

Să nu te socotești tu singur preacurat
Și sfânt ca vechii farisei
Căci nu exista om fără păcat
Cum leii nu pot fi vreodată miei

Să nu te crezi tu însuți priceput
Și peste toate-atotcunoscător
Căci numai Domnul Cel ce te-a făcut
E singurul atoatestiutor

Doar El este coroana'nțelepciunii
Și gîlândul Lui nu poate a-l cuprinde
Nici o știință sau vreo școală-a lumii
Oricât ar încerca și ar pretinde

Frica de El e singura portiță
Prin care poți să te înțelepțești
Să capeți caracter de porumbiță
Și să ajungi în slăvile cerești