Un călător trecând printr-o cetate
Urechia-i desluşi ceva ciudat!
Că undeva pe-o insulă departe
Un vas c-o bogăţie-a debarcat,

A dispărut povestea-n valul mări
Închisă de al vremilor zăvor,
Drumeţul însă-n focul aventurii
Se avântă-n ivitul zorilor!

Porni pe mare, spre-un necunoscut
Prin valuri şi-ncercări neaşteptate
Dorind să afle tot ce-a auzit
La han când a trecut el prin cetate;
.......
Am auzit şi eu de o comoară
Pe vremea când eram doar un coplil
De-atunci mă lupt s-ajung în noua Ţară
Spre care am pornit atunci umil!

Au fost ades’ furtuni pe calea vieţi
Iar barca mea era de val lovită,
Mulţii îmi râdeau în zori dimineţii
Zicând că-i o poveste părăsită!

Dar eu cu dorul de-a găsi coamoara
Înaint-am prin aspre vijelii!
Nu m-a clintit nici focul, nici povoara,
Căci doream cerul cu-a lui bogăţii;

Şi tot căutând eu am găsit o hartă
O carte sfântă, ce-avea însemnătate,
Ea mi-a descris o lume minunată
Cu-al ei cetăţi şi străzi din diamante.

În ea domneşte, marele Împărat,
Pe care harta vieţi ni-L descrie
Fiul lui Dumnezeu m-a înfiat
Când am găsit izvorul cu-apă vie.

De-atunci călăuzit de Dumnezeu
Înaintez spre veşnica comoară
Acolo voi uita că a fost greu
Şi mă voi bucura în sfânta Ţară.

Iubitul meu de eşti azi în căutare
A unei bogăţii din lumi cereşti?
Cumpărăţi harta s-o ai la plecare
De-o studiezii, nu ai să rătăceşti!

Iar când furtuni se vor abate-n cale
Să nu dai înapoi, din a căuta,
Comoara cere şi sacrificare
Iar la sfârşit cu sfinţii vei umbla!

Amin