La locul crucii, sunt spini și cuie
M-aplec mereu. . le cântăresc
De multe ori m-am înțepat, El știe
Căci părăsit a fost. . îmi amintesc

M-am apucat să strâng in palme
Acele cuie. . care L-au străpuns
Și le-am închis în inima de carne
Și le-am păstrat în taină, în ascuns

De multe ori. . aceste cuie
Zgâriau, în inima plină de lacrimi
Și-mi rodeau conștiința amăruie
Căci L-am împuns. . cu ale mele patimi

Pe drumul greu. . El n-a avut odihnă
Asaltat de hoarde din abis
Întruna Îl necăjeau. . iar El suspină
Ce-a fost demult plăcut, e ca un vis

Pe drumul noptii, rece și pustiu
A plâns cu sânge. . a băut paharul
Din duhul Lui curgea cuvântul viu
Și stropea altarul, vărsându-Și amarul

Mereu batjocorit, scuipat și biciuit
Iar în suflet gândul. . îngâna destinul
Toti strigau la moarte, trupu-I era slăbit
Pact făcu cu moartea. . când băându-mi chinul. .

Țintuit pe cruce, cu brațele deschise. .
Chinuit. . în ceasul cel mai greu
Părăsit de prieteni, și slugile supuse
Dar părăsit era. . chiar și de Dumnezeu

14/01/2018