Într-o zi, mai sus de glorii,
De pe culmea îndurării,
Va veni al nostru Tată
Să pună capăt așteptării.

Într-o zi, mai sus de stele,
Acum doar cu gându’ putem pleca,
Va veni iar Domnul slavei
Și la cer ne va lua.

Într-o zi, mai sus de glorii,
Când din cer va răsuna
Cântul miilor de flori,
Sus la Tatăl voi pleca.

Într-o zi, aceea pe care
O așteptăm cu-atâta dor,
Va veni al nostru Soare,
Lăsând cerul fără noi.

Toți aceia ce-am crezut
Și toți cei ce L-am urmat,
Vom pleca sus în văzduh,
La al nostru Împărat.

Ca păsările cerului,
Așa ne-om înălța,
Plini de pace și iubire,
Tatăl ne-o întâmpina.

Ce glorioasă va fi ziua,
Sfântă a învierii noastre!
Într-o zi ne vom muta
Printre miile de astre.

Într-o zi, mai sus de ceruri,
Cu cei dragi ne-o revedere,
Iar în clipa revederii
Toții un cântec vom cânta!

Într-o zi, mai sus de gânduri,
Răspuns la toate vom primi,
Și vom înțelege-odată
De ce Domnul a îngăduit.

Într-o zi mult mai senină
Decât toate câte-au fost,
Va fi nunta Mirelui —
Mirele: Isus Hristos!

Va fi ziua fericirii,
Când de toate vom uita;
Va fi ziua mângâierii,
Când acasă vom pleca.

O, ce zi de har!
Ce zi de splendoare!
Vom pleca cândva
Spre marea sărbătoare!

Dar până atunci, iubite frate,
Păzește vie a ta credință,
Și-n vreme bună,
Și-n cea de suferință.

Păzește gândul tău și mintea,
Inima ce-o porți în piept,
Păzește ochii tăi și limba,
Și caută să umbli drept.

Fii în toate credincios,
Deschide inima la Cuvânt,
Lucrează cu folos,
Fii bun, fii blând.

Ai o hartă — este Biblia —
Ce duce la cerului comorii;
Cugetă și caută să împlinești
Tot ce în ea citești.

Iar atunci, dacă vei crede
Din toată inima ta,
Într-o zi, mai sus de toate,
Vei intra în Slava Sa.

Într-o zi — adu-o, Doamne! —
Mai curând ai să ne chemi,
Și ne du în cer, acasă,
Să ne bucurăm la masă.

Și acolo vom uita
Că, într-o zi, mai jos de ceruri,
Visam la ziua aceea —
La ziua aceasta, în care ne bucurăm acum!
Împreună cu Domnul nostru si al nostru Tata Bun!

Intr-o zi noi, vom pleca!