Incapabil de iubire,
Te pierzi osanda-n claia disperarii,
Cand zorile te bat peste obraz.

Doar plumbul mai e-n stare,
Cu un pocnet sa-ti sfasie pieirea,
Durere-n pragul mortii,
S-auzi lupii urland,
Pe streasina sufletului tau.

Te stingi crutzare,
In resturi iti gasesti rasfatz,
Si-n oaza uitatei pruncii.

Mania ti-e sora, banala feerie,
Saga a junglei, regret al dorintei ne-mplinite...
Trezeste-te remuscare! Philia te dezgroapa!

In cina proorocirii, iubirea te poate hrani,
Cum satul n-ai mai fost niciodata,
Caci viermii intristarii,
Ti-au acoperit credinta.

Si-n curcubeul setos, scanteia nemuririi,
Poti regasi iertarea in strigatul Golgotei,
Si-atunci vei fi capabil de iubire,
Ce-n inima ti-a zamislit iertarea.