De Tine, sufletul mi-e plin
în lume-aceasta, mare.
Chiar dacă umblu ca străin
spre Țara cea de Soare.

Cu Tine, sufletu-mi senin
e plin de Pace Sfântă.
Când valurile multe, vin,
Îmi dai mereu izbândă.

De Harul Tău vreau să fiu plin,
Și bucurii de Sus...
Cu Tine uit orice suspin,
Cu Tine mi-e de-ajuns!

Mă vei chema în zori de zi
Din valuri de tristețe.
Cu Tine-atunci voi străluci
prea plin de frumusețe!

Când Trâmbița va răsuna,
Voi auzi strigarea!
Și Glasul Tău mă va chema
Să trec cu lacrimi, zarea!

Și voi cădea la Pieptul Tău!
Ce clipe minunate...
Când voi uita tot ce-a fost rău
Că-n Viață trec... din moarte!

Iubirea Ta mă va primi...
Uita-voi de povară!
Căci sufletul meu v-a-nflori
în noua primăvară,

Cu bucuriile de Sus
și străluciri, Părinte!
Să-ți mulțumesc? N-or fi de-ajuns
nici lacrimi... nici cuvinte!

04.06. 2020