Apa, vântul, focul

Când eu eram pierdut în lume,
Tu spre mine ai privit.
M-ai strigat atunci pe nume,
Din păcat m-ai izbăvit.

Râu de apă sfințitoare
Peste mine ai turnat,
Și dintr-un om cu mâini murdare
M-ai făcut un fiu curat.

Chiar de eu am fost căzut,
N-ai permis să pier în noapte,
Ci atunci, prin sfânt cuvânt,
M-ai curățat de păcate.

N-ai lăsat al meu destin
Vrăjmașul să îl controleze:
L-ai trimis pe Domnul în chin,
De moarte să mă salveze.

Haina Tu mi-ai transformat
Dintr-un port de om murdar,
Într-o haină de-Mpărat,
Cusută divin prin har.

Durerea nu Te-a oprit,
Ci ai mers drept înainte,
Ca eu să mă simt iubit,
Să fiu cu Tine, drag Părinte.

Iar de când eu sunt cu Tine,
Multe am mai pătimit.
Diavolul lovește în mine,
Vrea să fiu din nou robit.

Însă orice zarvă mare,
Tu gonești ca și un vânt,
Și mă-ncui iar în odaie,
Să-mi dai pace prin Cuvânt.

Atunci când teama se arată
Apăsându-mă întruna,
Tu lucrezi ca altădată,
Alungând pe loc furtuna.

Norii Tu îi risipești
Și aduci din nou culoare,
Unde este greu să vezi
Chiar și un picuț de soare.

Haosul când mă-ncolțește
Îmi rostești sfinte cuvinte,
Cu glasul ce mă liniștește
Așa cum știi Tu, Părinte.

Nu m-ai lăsat niciodată
Să cad jos, prea greu lovit.
Ai urcat în a mea barcă,
Din valuri m-ai izbăvit.

Când dureri mă copleșeau
Și nu vedeam nicio salvare,
Tu ai fost mereu cu mine
Și m-ai scos cu mână tare.

Niciodată Tu, Părinte,
Nu m-ai privit cu amar.
Mi-ai spus să merg înainte,
Să mai încerc, să cred în har,

Fiindcă n-ai privit o clipă
La neputința mea de om,
Ci m-ai purtat pe-a Ta aripă.
Sunt săpat în mâini de Domn.

Iar după ce încercarea
Doar prin Tine-am biruit,
Ai turnat în mine Duhul:
Cu-al său foc m-ai mistuit.

Am simțit cum arde-n piept
O dorință de sfințire,
Și convingerea deplină
Că n-o să mă las de Tine.

Orice-i vechi Duhul Tău pune
Unde nu va fi găsit,
Căci trecutul meu apune:
Prin Tine sunt mântuit.

De aceea nu mai cred minciuna
Vrăjmașului viclean și rău.
Aleg să cred mereu Scriptura
Unde-i scris că sunt al Tău.

Nu am mai privit în spate
La nimic din tot ce-a fost.
Mă încred deplin că-n toate,
Tu dai traiului meu rost!

Nu mai sunt de mult stăpânul
Vieții ce trăiesc acum.
Vino și Te vezi în mine,
Ghidează-mă Tu pe drum!

Ajută-mă să uit tot răul
Ce în lume l-am făcut.
Voia Ta devine steagul:
De azi o iau de la-nceput!

Râu de har ai fost mereu.
Și rămâi pentru vecii,
Căci zilinic se înnoiește
Dragostea pentru-ai Tăi copii.

Amin!