De ce Doamne, mi-e frig în toamna ce bate la geamul meu?
Când în casă e cald, cu ai mei, iar Tu ești alături mereu
Flutură vântul, nostalgice amintiri, cu sclipiri de nins
Pe unele în inimă le-am stins, altele de suflet nu s-au desprins

Frumoasă de nespus ești toamnă în roba -ți arămie
Ce-o vânturi pe hotar ca pe o cale de dor spre Împărăție
Târzii, amândoi, suspinăm alături pe-o alee, mi-e bine lângă tine…
Și aș vrea să știi, că nu de tine mi-e frig ci de mine!

Nu fi tristă toamnă, căci Tatăl ți-a strâns la hotar recolta și snopii
De mult te știu, târzie, și totuși prea timpuriu ți se scutură plopii.
Mi-e frig, de puținul rod ce-l va găsi Stăpânul în noua mea făptură
Când El turnat-a Duhul din plin, fără măsură!

Mă doare a sufletului prea puțină, pentru El lucrare
Rușine-mi este de pulberea din a mea cugetare
Dragă-mi ești toamnă, căci văd în a ta veștejire
Trecătoarea mea ființă, dar și ceva din a lui Crist jertfire.

În inimă se-nalță un cântec de salvare
Plătită a fost cu sânge a mea răscumpărare
Și port în suflet dorul de mers, de stat pe-afară
Cu Domnul meu alături- eterna Primăvară!

Nu fi tristă toamnă, căci Tatăl ți-a strâns la hotar recolta și snopii
De mult te știu, târzie, și totuși prea timpuriu ți se scutură plopii.
Curând îți va da Domnul florile ‘napoi
Și-n veșnică înflorire vei fi mereu cu noi.

Rămâi cu mine toamnă, încă o lună, încă o săptămână,
Se-aude dinspre staul un zvon de veste bună
Curând va sosi vremea, curând va fi iar timpul
Din glasuri mii și mii să înceapă colindul…

✍️ Ghiță Stoian
24.10. 2025