Ridică-te, suflet obosit!

În lumea-aceasta plină de durere
În care piedici pe cărare vin
//Adesea ești lovit și n-ai putere
Și nu găsești un strop de mângâiere
Și nici o alinare sau sprijin//.

Dar nu uita ca să-ți ridici privirea
Spre Dumnezeul Mare și Slăvit
El este pentru tine izbăvirea
Când te simți singur, trist și părăsit.
El vine și se-oprește lângă tine
Și lacrima Ți-o șterge negreșit
Șoptindu-ți cu mult drag: Te-ncrede-n Mine
Și te ridică, suflet obosit!

Plecat-ai cu dorință-atât de mare
Pe calea care duce-n veșnicii,
//Dar n-ai rămas statornic la-ncercare
Când cel viclean a vrut să te doboare
Și prea curând ai prins a te răci//.

Ți se oferă-un timp de pocăință
În care poți, văzându-ți starea ta,
//Să recunoști că n-ai avut credință,
C-ai fost fricos și n-ai avut dorință
De-a fi biruitor și de-a lupta//.

El, Domnul te dorește-n sărbătoare
Să fii pentru vecie fiul Său
//Și vrea să Te îndrume în umblare
Chiar dacă uneori în încercare
Adesea ispitit ești înspre rău//.