Străine, ce intri în Casa Mea
Ce stai în nepăsare
Ce vii și cercetezi
Și apoi pleci în nepăsare

Ce vii, ce vii, vino, vino
Ce stai, ce stai, intră, intră
Căci poarta este larg deschisă
Este loc și pentru tine

De ce atâta nepăsare?
Izvorul este curat în Casa Mea
Murdărie, durere și lacrimă amară
Este în lumea de afară... În întuneric

Vino cât de des, cercetarea Mea, te va urmări
Nu te va lăsa în pace
Căci Eu iubesc omul, este creația Mea

Brațele îmi stau întinse și azi pe crucea suferinței, și pentru tine
Vino și gustă din Mine, mănâncă trupul meu și bea sângele Meu
Și astfel vei avea viață în tine

Vino, vino și voi face din tine o făptură nouă
Voi face din tine bucuria și fericirea Mea
Căci Eu găsesc plăcere și bucurie în copiii plăcuți Mie, cei care fac voia Mea!

Amin!