Acel ce ține duhul și suflarea,
Și vede tot ce-i tainic, nepătruns,
Îți știe mersul, fapta și chemarea
Si viața ta trăită in ascuns.

Ai nume viu — dar inima ți-e moartă,
Sub haina rece-a formei fără har;
Ți-e jertfa părăsită lângă poartă,
Și amintirea unui vechi altar.

Veghează și-ntărește ce mai bate,
Ce n-a pierit în somnul obosit;
Eu vin curând, ca umbra peste noapte,
Și-ți cer lumina care s-a sleit.

Mai ai în tine suflete curate,
Ce n-au atins noroiul ce te-a frânt;
Ei vor umbla cu Mine-n haine albe,
Pe calea celor vrednici pe pământ.

Acel ce biruie va fi lumină,
În haina nouă-a cerului curat;
Și-n veșnicie-l voi chema să vină
Pe nume, ca pe-un fiu răscumpărat.

Dany Căpătan