Mândria e cel mai urât păcat
Și e tot mai prezentă-n adunare
Și i-a cuprins pe cei ce n-au vegheat
Atât pe mic, cât și pe mare

E-atât de dureros să vezi
Schimbarea multora în viață
Și parcă nu poți ca să crezi
Că au crescut cu tine-n casă

Nu știi ce i-a schimbat așa
Banii sau poate bogăția
Cum le-a-mbolnăvit inima
Acest păcat hidos, mândria

Veneam pe jos la adunare
Dornici de-o sfântă părtășie
Acum ne batem pe-o parcare
Plini de orgolii și mândrie

Vrem locurile mai din față
Nu cu săracii-n adunare
Și n-acceptăm nici o povață
Sau vreun îndemn la aplecare

În predică avem doar basme
Și bici pe-acei batuți de soartă
Ne folosim de englezisme
Și de-o învățătură moartă

Avem birouri nu ca alții
Ce folosesc doar odăița
Și nu ne mai purtăm ca frații
Surzi, când suspină porumbița

Nu mai vorbește c-altădată
Prin noi puterea cincizecimii
Căci prorocia-i demodată
E pentru ceata țărănimii

Cândva colegi buni la serviciu
Acum păstori evangheliști
La muncă-i greu e sacrificiu
În predici suntem specialiști

Căci frații dau fără cârtire
Vazându-L în noi pe Hristos
Dar câți fac slujba din iubire
Și nu pentru al lor folos?

Învață-ne Părinte veșnic
Smerenia cum Tu o știi
Căci traiul nostru e vremelnic
Și numai Tu vei dăinui

Să fim ca Tine-n modestie
Ca la-nceput să ne iubim
Nu plini de ură și mândrie
Ci buni și jertfitori să fim