Păcatele sunt de mai multe feluri,
Cum e-mpărțit pământul în țări și continente,
Și hrana în fructe, în legume și mezeluri,
Sau galaxia cu multele-i planete
Dar oricât am vrea să le-mpărțim,
Nu reușim să ne dezvinovățim.
Păcatul... tot păcat rămâne,
Până acum, de când el a intrat în lume.
Păcatul, de multe ori, nu e-nteles,
Și omul încearcă deseori să-i dea un sens,
Să caute motive de scăpare,
Dar, fraților, păcatul n-are motivare.
Păcatele, în lume, sunt mai multe,
Iar Biblia ne-nvață: sunt egale,
Chiar dacă unele par mari, sau altele mărunte,
Sau mai puține, sau mai multe,
Păcatele merg pe aceeași cale.
Dar, dintre toate, am ales
Unul ce pare mic, dar duce în același hău.
E un păcat din ce în ce mai greu de înțeles,
Un păcat greu — Vorbirea cea de rău.
Vorbirea cea de rău... sau ponegrirea,
Nu e o roadă a Duhului, ci firea
Îl născocește în sufletul unui om slab,
Ce, dacă nu-i atent, va pierde mântuirea.
E un păcat din ce în ce mai întâlnit
Și se strecoară printre cei aleși, ca viermișorul,
Și mulți din cei ce-și spun: „Sunt pocăit”
Vor spune: „E doar adevărul.”
Poate-i așa cum spui, e adevărul...
Dar e despre-al tău frate,
Ce a fost și el salvat și iertat de păcate
De-Același Domn, Isus Mântuitorul.
Când spui de rău despre un al tău frate,
E și acesta un păcat, exact ca celelalte,
Și deseori e însoțit de ură, de mânie,
De clevetire, de bârfă sau mândrie.
Nu spui o laudă, căci ai vorbi de bine,
Ci spui de rău, cu nume și prenume,
Despre un frate care poate e mai slab pe cale,
Arăți cu degetul spre un păcat,
Dar, frate, tu le uiți pe ale tale.
Când cel ce predică nu-i talentat,
Pe cel ce cântă nu-l vezi prea înzestrat,
Când pentru tine toți din jur sunt păcătoși,
Spune-mi, din care Biblie ai învățat
Ca să te urci pe tron și să te-apuci de judecat?
Oare nu-i mult mai mare bârna ta
Decât paiul din ochiul celui ce-ți e aproape?
Și oare textul din Scripturi nu te-nvață,
Chiar de te vezi mai bun, să nu judeci pe-al tău frate?
Când lumea ți se pare că se-nvârte-n jurul tău
Și-arunci cu vorbe rele unde-apuci,
Nu vrei să fii atent la drumul tău?
Pe drumul care-l pășești, unde te duci?
Alege să vorbești astăzi de bine,
Și, dacă vezi în jur că mulți se-mpiedică în prag,
Cuvântul spune ca să te ții mai bine,
Ca nu cumva să fii și tu ca cei ce cad.
Tot mai mult, cu trecerea timpului, păcatele pătrund încet în viața crestinilor . Atât de incet, încât incep sa nu mai fie văzute drept păcate , ci un lucru obișnuit. Apropierea de Scriptură si părtășia personală cu Dumnezeu ne vor ajuta sa deosebim calea lui Dumnezeu de cea a lumii.