E noapte plină și liniște adâncă,
Iar vântul aduce șoapte blânde,
Un suflet pios în rugă se-avântă,
Dorul de Domnul în inimă-i pătrunde.

„O, Doamne Isuse," credinciosul imploră,
„Când vei reveni să ne iei acasă?
Inima mea Te caută și Te adoră,
Așteptarea-mi e lungă, nu mă lasă."

Din paginile Bibliei, promisiuni divine,
Îi luminează calea și-i dau putere,
Domnul a spus că-n curând vine,
Aceste cuvinte-i aduc mângâiere.

În sobă, jarul roșu încet se stinge,
Simbol al nopții ce curge neîncetat,
Dar flacăra credinței mai tare se-ncinge,
Căci Duhul îi șoptește: „El vine, n-a uitat!"

Prin întuneric, o rază coboară,
Un mesager ceresc în alb strălucitor,
Cu chip de lumină ce noaptea-nfioară,
Aducând speranță și mesaj mântuitor.

„Rămâi credincios și veghează mereu,
Ține candela aprinsă în noapte,
Mirele vine la timpul știut de Dumnezeu,
Fii gata oricând să-L întâmpini, frate"

Zorile dimineții încep să apară,
Și pacea îi umple inima plină,
Chiar dacă-așteaptă, știe că-ntr-o seară,
Isus va reveni în glorie deplină.