Oamenii buni sunt cei ce iartă
Ce uită dacă sunt răniti
Și niciodată nu se ceartă
Chiar pe nedrept de sunt loviți

Oamenii buni sunt o comoară
Și sunt din ce în ce mai rari
Ei sunt mereu o primăvară
Și-ai păcii sfinte, emisari

Oamenii buni sunt plini de milă
Gata oricînd să dăruiască
Și nu fac binele din silă
Ci cu o dragoste frățească

Ei gata sunt să se unească
La dragoste și fapte bune
Pentru Hristos să se jertfească
Stînd necurmat în rugăciune

Ce farmec au oamenii buni,
Viața cu ei e o'ncîntare
În gura lor nu sunt minciuni
Si nici cuvinte-nșelătoare

Ferice de aceia blînzi
Caci ei vor moșteni pămîntul
Deci vezi prietene ce-aprinzi
Și dincotro îți bate vîntul

Alege-n viață bunătatea
Și mila și blîndețea frate
Si vei vedea cum sănătatea
Întregul trup ți-l va străbate